Federația Sindicală „Sănătatea” din Moldova a expediat revendicările adoptate în unanimitate la Congresul VIII al Federației, din 17 octombrie 2025, către organele de conducere ale Republicii Moldova.

Documentul înaintat prevede sporirea protecției sociale și economice a angajaților din sectorul medical și a fost remis pentru informare, luare de atitudine și întreprinderea măsurilor corespunzătoare – Parlamentului, Guvernului, Ministerului Sănătății, Ministerului Finanțelor, Ministerului Muncii și Protecției Sociale și Companiei Naționale de Asigurări în Medicină.

Lista de revendicări conține următoarele puncte:

REVENDICĂRILE

Congresului VIII din 17 octombrie 2025 al Federației Sindicale „Sănătatea” din Moldova către organele de conducere ale Republicii Moldova

Revendicarea nr. 1. Consolidarea dialogului social la nivel de ramură și reluarea activității și funcționalității comisiei de ramură pentru consultări și negocieri colective.

Dialogul social consolidat la nivel de ramură reprezintă componenta esențială pentru un sistem de sănătate funcțional, cu beneficii pentru toți actorii implicați – angajați, angajatori, autorități și beneficiari ai serviciilor medicale, parteneriatul social fiind nucleul unei guvernări democratice și incluzive din orice țară.

Un dialog constant cu sindicatele facilitează implicarea activă a personalului medical în luarea deciziilor, ceea ce conduce la politici de sănătate mai bine adaptate la realitățile instituțiilor medicale și la o eficientizare a serviciilor medicale.

Implicarea sindicatelor în elaborarea politicilor de sănătate asigură că acestea sunt pragmatice, aplicabile și răspund nevoilor reale din instituțiile medicale. Un act normativ realizat prin consultare are șanse mult mai mari de a fi acceptat și implementat cu succes.

Totodată, prin negocieri și consultări structurate și deschise cu sindicatul se pot identifica și rezolva problemele, înainte ca acestea să escaladeze în proteste sau greve. Astfel, se garantează pacea socială în sistem și se evită blocarea serviciilor medicale.

Și un ultim argument, dar cel mai oportun este faptul că dialogul social nu este doar o opțiune, ci o cerință legală și o practică europeană recunoscută. Or ignorarea sindicatului ar însemna asumarea unui risc legal și încălcarea principiilor Parteneriatului Social European.

În context, Federația reiterează propunerea de relansare a unui exercițiu autentic de consultare și negociere în cadrul Comisiei de ramură a problemelor resurselor umane din sănătate, precum și dezbaterea și examinarea proiectelor de acte normative care vizează salariații din unitățile medicale și a altor subiecte de importanță din domeniul resurselor umane din sănătate, printre care și negocierea altor garanții și drepturi pentru aceștia.

Reamintim că, relansarea dialogului social la nivelul ramurii sănătății devine o prioritate în contextul necesității elaborării, negocierii și semnării noii Convenții colective (nivel de ramură) pe anii 2026-2029.

Revendicarea nr. 2. Modificarea legislației cu privire la asigurările obligatorii de asistență medicală în vederea revizuirii formulei de calcul a transferurilor de la bugetul de stat către acestea și ajustarea costului primei de asigurare în formă de sumă fixă la valoarea reală, eliminând reducerile la costul primei pentru anumite categorii de persoane sau ocupații.

Pentru asigurarea populației cu servicii medicale calitative, echitabile și la timp, serviciile medicale necesită o finanțare prioritară și suficientă. Totodată, Statul trebuie să-și asume conștient și integral responsabilitate de a acoperi financiar costul serviciilor medicale pentru categoriile de persoane neangajate pentru care Statul are calitatea de asigurat, fără a pune o parte din aceste cheltuieli pe umerii salariaților care achită lunar 9% din veniturile salariale.

Solicităm în mod repetat ca suma transferurilor de la bugetul de stat să se calculeze în mod corect și echitabil, reieșind din numărul persoanelor neangajate pentru care Guvernul are calitatea de asigurator și valoarea reală a primei de asigurare obligatorie de asistență medicală calculată în sumă fixă.

Or, asumarea deplină a cheltuielilor de sănătate pentru categoriile de persoane asigurate de Guvern din partea Statului, ar avea un impact major în creșterea graduală a cheltuielilor publice pentru sănătate, obiectiv prevăzut inclusiv în Strategia națională de sănătate „Sănătatea 2030”.

Totodată, reiterăm că reducerile stabilite la costul poliței de asigurare medicală pentru anumite categorii de cetățeni reprezintă un tratament financiar discriminatoriu față de persoanele angajate, norma respectivă subminând principiul de echitate în protecția populației angajate a țării.

Revendicarea nr. 3. Finanțarea completă de către Compania Națională de Asigurări în Medicină a cazurilor tratate în instituțiile medicale, conform costurilor reale și eliminarea practicii de a retrage surse financiare în cazul invalidării cazurilor tratate realizate de către instituții.

Nevalidarea cazurilor pune o presiune financiară mare asupra instituțiilor medicale, punând instituțiile în situație de subfinanțare și apariție de riscuri operaționale, care în final se răsfrâng asupra lucrătorilor. Or, neplata cazurilor nevalidate înseamnă ca instituția a suportat costurile tratamentului din buget propriu, generând datorii sau deficite.

În opinia noastră, erorile administrative sau operaționale care au dus la nevalidarea cazului ar trebui rezolvate nu prin neachitarea întregului caz, ci prin plata unor penalizări financiare în acest sens sau plata unei sume fixe mai mici decât costul cazului nevalidat.

Trebuie să conștientizăm faptul că instituția medicală nu este în drept să refuze tratamentul unei urgențe sau al unei persoane neasigurate, iar costurile medicamentelor și al salariilor sunt cheltuieli efective și ireversibile, pe care instituția deja le-a suportat, iar eroarea care duce la nevalidarea cazului nu anulează costurile reale deja suportate de instituție.

Revendicarea nr. 4. Revizuirea standardelor de personal medical (normative și norme).

Necesitatea actualizării standardelor de personal medical este crucială și se bazează pe o serie de argumente actuale, centrate pe siguranța salariaților la locul de muncă, calitatea serviciilor și sustenabilitatea sistemului de sănătate. Standardele de personal sunt învechite și subdimensionate și nu mai corespund nevoilor medicale complexe actuale.

Reglementarea unor normative clare și realiste privind numărul optim de personal medical sunt vitale pentru a preveni suprasolicitarea. Or, suprasolicitarea și epuizarea profesională cresc riscul de erori medicale, afectând direct complexitatea și calitatea actului medical, pe de o parte și intensificarea exodului medical, pe de altă parte.

Reieșind din solicitările parvenite din colectivele de muncă pe acest aspect, intervenim cu solicitarea de a ajusta și a actualiza standardele de personal medical în vederea asigurării sustenabilității forței de muncă și reducerii migrației lucrătorilor medicali către țări cu sisteme mai bine dimensionate.

Revendicarea nr. 5. Ajustarea cadrului legal al funcționării sistemului public de pensii în vederea includerii în stagiul de cotizare necesar pentru dreptul la pensie anticipată pentru carieră lungă a perioadei de internatură, secundariat clinic și rezidențiat al medicilor.

Perioada de internatură reprezintă o perioadă contributivă, care, în temeiul art.5 alin.(1) al Legii nr.156/1998, este eligibilă de a fi inclusă în stagiul de cotizare deoarece pentru această perioadă asigurații (medicii-interni) au achitat contribuții de asigurări sociale de stat, cu atât mai mult că aceasta se confirmă prin documente doveditoare cum ar fi certificatul de salariu de la instituția în care s-a efectuat internatura. Or, art.5 alin.(1) din Legea privind sistemul public de pensii nr.156/1998 prevede expres că în sistemul public, stagiul de cotizare însumează toate perioadele contributive.

Subsidiar, începând cu 11 octombrie 2013, medicii rezidenți care urmează studiile de rezidențiat și sunt antrenați în acordarea asistenței medicale sunt remunerați cu salarii lunare. Mai mult ca atât, aceștia au un contract individual de muncă încheiat cu instituția în care realizează rezidențiatul. Respectiv, la salariile medicilor rezidenți se percep și se calculează atât impozitul pe venit, prima de asigurare obligatorie de asistență medicală, cât și contribuțiile de asigurări sociale.

Cu toate acestea, art.5 alin.(2) lit.e) din Legea nr.156/1998 și pct.61 subpct.6) din Hotărârea Guvernului nr.165/2017 atribuie expres perioada de rezidențiat și internatură în categoria perioadelor necontributive ale asiguratului asimilate stagiului de cotizare.

Or, art.5 alin.(1) din Legea privind sistemul public de pensii nr.165/2017  prevede expres că în sistemul public, stagiul de cotizare însumează toate perioadele contributive, respectiv, perioada de internatură și rezidențiat reprezintă perioade contributive, care, în temeiul art.5 alin.(1) al Legii nr.165/2017, sunt eligibile de a fi  incluse în stagiul de cotizare având în vedere că pentru perioadele menționate asigurații au achitat contribuții de asigurări sociale de stat.

Varianta în vigoare legii nr.156/1998 (art.5. alin. (2) litera e)) și a Hotărârii Guvernului  nr.165/2017 (pct. 61 subpunctului 6)) lezează drepturile medicilor de a beneficia de pensie anticipată pentru carieră lungă, prin neincluderea perioadei de internatură și rezidențiat – perioade în care s-au reținut contribuții de asigurări sociale – în stagiul de cotizare necesar acordării pensiei pentru carieră lungă, încălcând astfel  principiul contributivității definit în art.3 al Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr.489/1999, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.

Având în vedere că pentru perioadele menționate asigurații au achitat și achită contribuții de asigurări sociale de stat, solicităm autorităților asumarea acestei lacune legislative și, respectiv ajustarea cadrului normativ în vederea includerii acestor perioade în stagiul contributiv.

Revendicarea nr. 6: Perfecționarea și ajustarea continuă a sistemului de plată a muncii angajaților din instituțiile medico-sanitare și majorarea salariilor pentru lucrătorii instituțiilor medicale și a cadrelor didactice din instituțiile de învățământ profesional medical și farmaceutic (centre de excelență/colegii medicale)

Federația Sindicale „Sănătatea” din Moldova insistă pe importanța stabilirii unor salarii decente ca factor esențial pentru susținerea calității serviciilor medicale și formarea de personal calificat în domeniul sănătății și învățământului medical.

Deși în ultimii ani salariile angajaților din instituțiile medicale au fost majorate în mai multe etape, veniturile salariale ale acestora nu reflectă încă pe deplin complexitatea, responsabilitățile și efortul implicat în profesiile medicale, făcând neatractive aceste profesii și mai puțin competitive cu alte domenii mai bine plătite și cu durata de studii mai mică.

Există o nevoie acută de lucrători medicali în sistemul de sănătate, lucru care se poate corecta prin investiții continue în resurse umane bine pregătite, motivate și salarizate adecvat.

Creșterile veniturilor salariale sunt argumentate de riscurile specifice profesiei medicale: creșterea numărului de cadre medicale care se confruntă cu sindromul epuizării profesionale, ”îmbătrânirea” cadrelor medicale, necesitatea de a presta muncă în timpul de noapte, precum și coeficientul mare al cumulărilor înregistrat per țară (în unele teritorii nivelul cumulărilor la medici atinge mărimea de 1,8). Este necesar de a stabili un echilibru corect între sarcini și recompensă, or lucrătorii tratați echitabil devin lucrători productivi și eficienți.

Respectiv sunt necesare creșteri salariale pentru stabilirea unor salarii decente prin prisma importanței muncii profesiilor medicale.

Revendicarea nr. 7: Stabilirea unui mecanism în vederea acordării tichetelor de masă pentru personalul din instituțiile medicale

Implementarea tichetelor de masă în sistemul medical ar oferi răspuns la nevoile financiare ale salariaților, pe de o parte, și, concomitent ar favoriza optimizarea costurilor instituțiilor și creării unui mediu de lucru stabil.

Tichetele de masă pentru salariații unităților medicale ar putea reprezenta un instrument de politică socială, demonstrând recunoașterea statului față de eforturile personalului din instituțiile medicale. Totodată, tichetele de masă au și un beneficiu de eficiență financiară, reprezentând cheltuieli deductibile, reducând povara fiscală.