Federația Sindicală „Sănătatea” din Moldova a expediat revendicările adoptate în unanimitate la Consiliul Republican din 17 aprilie 2024 către organele de conducere ale Republicii Moldova.

Documentul înaintat prevede sporirea protecției sociale și economice a angajaților din sectorul medical și a fost remis pentru informare, luare de atitudine și întreprinderea măsurilor corespunzătoare – Parlamentului, Guvernului, Ministerului Sănătății, Ministerului Finanțelor, Ministerului Muncii și Protecției Sociale, Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, Casei Naționale de Asigurări Sociale și Confederației Naționale a Sindicatelor din Republica Moldova.

Lista de revendicări conține următoarele puncte:

REVENDICĂRILE

Federației Sindicale „Sănătatea” din Moldova aprobate la

lucrările Consiliului Republican  din 17.04.2024

Revendicarea nr. 1: 

Reluarea activității și funcționalității comisiei de ramură pentru consultări și negocieri colective.

Scopul principal al parteneriatului social constă în efectuarea unor măsuri comune și concrete ale partenerilor sociali, menite să asigure protecția socială și economică a salariaților. Principiile de bază ale parteneriatului social și executarea obligatorie a contractelor colective de muncă, a convențiilor colective și a altor înțelegeri între partenerii sociali sunt prevăzute în Codul muncii al Republici Moldova.

În anul 2023 activitatea și funcționalitatea Comisiei de ramură pentru consultări și negocieri colective din domeniul ocrotirii sănătății a fost stopată. Or, în conjunctura declarării Republicii Moldova ca țară candidat la Uniunea Europeană și ratificării Convențiilor OIM, este important de a relua exercițiul de consultare și negociere în cadrul ședințelor Comisiei a problemelor resurselor umane din sănătate, precum și dezbaterea și examinarea proiectelor de acte normative care vizează salariații din unitățile medicale,  privind salarizarea personalului din domeniul sănătății și stabilirea unor altor garanții și drepturi pentru aceștia și a altor subiecte de importanță din domeniul resurselor umane din sănătate, în conformitate cu prevederile Legii 245/2006 privind organizarea şi funcționarea Comisiei naționale pentru consultări şi negocieri colective, a comisiilor pentru consultări și negocieri colective la nivel de ramură și la nivel teritorial și Regulamentul comisiei de ramură pentru consultări și negocieri colective din domeniul ocrotirii sănătății, aprobat prin ordinul Ministrului Sănătății nr.61 din 26 ianuarie 2022.

Revendicarea nr. 2:

Continuarea implementării majorării veniturilor salariale cu cel puțin 20% în anul 2024 în scopul stabilirii unor salarii echitabile și decente pentru personalul care activează în domeniul medical și sanitar.

Revendicarea nr. 3:

Implementarea unor modificări și completări la Legea nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul  bugetar, sub următoarele aspecte:

1. Stabilirea unei valori de referință unice pentru toți salariații din sectorul bugetar (respectiv, anularea valorilor de referință derogatorii de la valoarea generală pentru anumite categorii de angajați) și a unor coeficienți specifici pe sectoare sau domenii.
2. Amendarea art.27 din Lege, în scopul stabilirii unei norme generale care să prevadă expres că, atunci când salariul de bază stabilit în condițiile acestei legi (corespunzător clasei de salarizare stabilite în funcție de categoria de calificare, vechimea în muncă, nivelul unității bugetare) este mai mic decât salariul minim pe țară, să se prevadă o plată compensatorie (până la mărimea salariului minim pe țară) la acel salariu de bază și nu la salariul total lunar calculat (care include salariul de bază și toate sporurile, premiile și alte drepturi salariale acordate suplimentar la salariul de bază corespunzător fiecărei categorii de personal):

            De remarcat că art.129 din Codul muncii stipulează expres că statul stabilește anumite garanții în domeniul salarizării și anume: salariul minim stabilit de stat, valoarea de referință pentru calcularea salariilor de bază ale angajaților din sectorul bugetar, precum și adaosurile și sporurile cu caracter de compensare, garantate de stat.

            Totodată, art.131 alin.(2) din Cod statornicește că salariul minim reprezintă mărimea minimă a retribuției stabilită de către stat pentru o muncă simplă, necalificată, sub nivelul căreia angajatorul nu este în drept să plătească pentru norma de muncă pe lună sau pe oră îndeplinită de salariat. Art.131 alin.(3) și alin.(4) din Cod precizează că în salariul minim nu se includ adaosurile, sporurile, plățile de stimulare și compensare, acest cuantum fiind obligatoriu pentru toți angajatorii persoane juridice sau fizice care utilizează munca salariată, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare.

3. Creșterea claselor de salarizare pentru personalul din instituțiilor medicale bugetare, astfel încât majorarea salariilor angajaților să fie realizată prin creșterea salariului de bază (raportat la salariul minim pe țară) și nu prin introducerea sau majorarea unor sporuri la salariul de bază:

În condițiile reglementărilor actuale, sporurile aplicate la salariul de bază depășesc mărimea efectivă a salariului de bază, de exemplu sporul cu caracter specific stabilit exclusiv pentru personalul medical. În fapt, anume acest aspect s-a dorit a fi exclus prin implementarea sistem de salarizare reformat în sectorul bugetar în anul 2018.

Felul prin care au fost majorate salariile personalului medical din unitățile medicale bugetare din ultimii ani, a creat o discrepanță și o inechitate în colectivele de muncă. De facto, pentru personalul medical salariile au fost majorate prin majorarea sporului cu caracter specific (art.17 alin.(2) lit.c) Legea nr.270/2018) în felul următor: de la 01.01.2021 – sporul cu caracter specific s-a majorat de la 30% la 60%; de la 01.10.2023 – sporul cu caracter specific s-a majorat de la 60% la 75%.

Inechitabil este că acest spor la salariu se stabilește doar pentru funcțiile medicale. Or, de exemplu, în cadrul centrelor de reabilitare pentru copii, activitățile sunt complexe, specializate și individuale, axate pe particularități de vârstă și starea de sănătate a fiecărui copil, și se realizează de către echipa multidisciplinară formată nu doar din cadre medicale, dar și din asistenți sociali, kinetoterapeuți, pedagogi, logopezi, psihologi, dădăci etc.

De facto, toate aceste categorii de personal din echipa multidisciplinară realizează același volum de muncă cu același contingent de beneficiari/pacienți, însă, salariile sunt stabilite cu o discrepanță considerabilă, prin stabilirea acelui spor cu caracter specific de 75% exclusiv pentru cadrele medicale.

Aceeași problemă apare și în cazul Instituției Consiliul Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă, care au în structura de personal nu doar experți-medici, dar și experți-asistenți sociali și experți-psihopedagogi (sunt doar 7 persoane în toată Republica). Or, în procesul de evaluare a dosarului, experți-asistenți sociali și experți-psihopedagogi participă la determinarea gradului de dizabilitate, stabilesc recomandările generale privind necesitățile persoanelor cu dizabilități, stabilesc activități și servicii, de care persanele au nevoie în procesul de incluziune socială etc.

În concluzie, prestarea serviciilor medicale de calitate este condiționată, inclusiv de implicarea întregii echipe multidisciplinare, iar stabilirea unor salarii considerabil diferite reprezintă o formă de inechitate.

4. Egalarea mărimii salariilor stabilite pentru personalul din unitățile medicale bugetare și salariile stabilite pentru personalul din cadrul instituțiilor medico-sanitare publice încadrate în sistemul asigurării obligatorii de asistenta medicală:

De menționat că se menține acel decalaj între mărimea salariilor stabilite pentru specialiștii de același profil, dar care activează în instituții medicale cu surse de finanțare diferită, personalul din instituțiile medicale bugetare având un salariu mai mic decât cel din cadrul instituțiilor încadrate în  asigurările obligatorii de asistență medicală.

5. Creșterea claselor de salarizare pentru cercetătorii științifici cu funcții medicale din laboratoarele științifice din cadrul instituțiilor medicale și finanțarea suplimentară din Bugetul de stat pentru implementarea creșterilor salariale respective:                                                                 

Or, conform prevederilor actuale, cadrele științifice-medici au un nivel salarial inferior chiar și în comparație cu cadrele medicale din unitățile medicale bugetare. În anul 2023 au fost implementate niște acțiuni pentru creșterea veniturilor salariale pentru această categorie de personal, dar nu au fost direcționate mijloace financiare suplimentare pentru realizarea acestor creșteri, fiind impusă condiția de a implementa aceste modificări din sursele planificate inițial.Creșterea claselor de salarizare pentru cadrele didactice din instituțiile de învățământ profesional medical și farmaceutic (centre de excelență/colegii medicale).

6. Stabilirea salariilor pentru medicii rezidenți din unitățile medicale în mărime egală, indiferent dacă aceștia activează în unități bugetare sau în unități medicale din sistemul asigurărilor obligatorii:

La moment, medicii rezidenți din instituțiile medicale bugetare sunt remunerați cu un salariu de funcție stabilit în mărime de 8000 lei, iar medicii și farmaciștii rezidenți din instituțiile medicale încadrate în sistemul asigurărilor obligatorii de asistență medicală – cu un salariu de 11580 lei (respectiv cu 44,7% mai mult).

Respectiv, solicităm ca pentru medicii rezidenți antrenați în supravegherea de stat a sănătății publice și/sau în acordarea asistenței medicale, clasa de salarizare să se stabilească la nivelul funcției de „Medic (de toate specialitățile), în instituții de categoria: nivel republican”, fără vechime.

Aceasta ar stimula medicii rezidenți din instituțiile medicale bugetare, astfel încât salariul de funcție nou -10500 lei – ar fi cu 2500 lei mai mare decât cel stabilit la momentul actual.

7. Excluderea din art.21 al Legii nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul  bugetar  a normei care stabilește limita maximă a premiilor unice acordate salariaților (5% din fondul anual de salarizare la nivel de unitate bugetară), întrucât premiile deja se achită din contul economiilor formate și nu este judicioasă această limită de 5%.

Revendicarea nr. 4:

Implementarea unor modificări și completări la Regulamentul privind salarizarea angajaților din instituțiile medico-sanitare publice încadrate în sistemul asigurării obligatorii de asistentă medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.837/2016, sub următoarele aspecte:

1. Reincluderea în structura salariului a plății suplimentare pentru deținerea categoriei de calificare pentru personalul medical și farmaceutic din cadrul instituțiilor medico-sanitare publice încadrate în sistemul asigurării obligatorii de asistenta medicală, similar cu norma stabilită pentru personalul medical și farmaceutic care activează în instituțiile medicale finanțate de la bugetul de stat.
2. Majorarea salariilor personalul care activează în sfera de ionizare (radiologie), prin includerea acestora în grila de salarizare prevăzută pentru personalul medical din serviciul medicinei nucleare.
3. Amendarea pct.36 din Regulament, implementat de la 04.04.24, prin care se stabilește plata compensatorie pentru personalul pentru care salariu de funcție este sub salariul minim stabilit pe țară, luând în considerare avizul Federației Sindicale „Sănătatea” din Moldova (Nr. 03-01/081 din 18.03.2024).

Menționăm că redacția ambiguă a punctului respectiv duce la interpretări diferite a normei în cauză, atât a administrației, cât și a organelor de control. De precizat că în art.95 și art.96 din Codul muncii este definită noțiunea de „durată normală a timpului de muncă” și noțiunea de „durată redusă a timpului de muncă”, care de facto reprezintă noțiuni diferite.

Codul muncii prevede că pentru anumite categorii de salariați, în funcție de vârstă, de starea sănătății, de condițiile de muncă și de alte circumstanțe, inclusiv pentru personalul medico-sanitar și de îngrijire din instituțiile medicale, în conformitate cu legislația în vigoare și contractul individual de muncă, se stabilește durata redusă a timpului de muncă, deci mai puțin de 40 de ore pe săptămână (pot fi 35 de ore sau 30 de ore etc.). Mai mult ca atât, durata redusă a timpului de muncă se stabilește și pentru anumiți salariați cu dizabilități severe și accentuate, fără diminuarea drepturilor salariale și a altor drepturi prevăzute de legislație.

Astfel, actuala redacție a normei din punctul 36 din Regulament, prevede că de plată compensatorie la salariu (până la salariul minim pe țară) vor beneficia doar salariații care activează în posturi cu durata normală a timpului de muncă, fiind lipsiți de această garanție atât salariații cu dizabilități severe și accentuate, cât și categoriile de personal sanitar și de îngrijire (infirmiere, brancardiere) din anumite servicii, pentru care salariul de funcție este mai mic decât salariul minim pe țară.

Paradoxal este că muncitorii necalificați vor putea beneficia de această plată compensatorie, dar infirmierele și brancardierii – nu.

Totodată, punctul respectiv nu prevede o precizare asupra faptului că salariul de funcție format prin însumarea plății compensatorii va constitui salariul de funcție lunar al angajatului și va servi drept temei la calcularea sporurilor și suplimentelor la salariu, aspect pe care de asemenea l-am menționat în aviz.

În opinia noastră, varianta propusă de Federație va exclude interpretarea ambiguă a normei respective și va permite aplicarea normei în cauză inclusiv pentru salariații pentru care este stabilită prin legislație durata redusă a timpului de muncă.

4. Includerea unei norme care să prevadă că salariile de funcție ale asistenților medicali-șefi din instituțiile medico-sanitare publice, indiferent de numărul de paturi din instituție, să se stabilească pornind de la salariul directorului sau vice directorului, prin reducere cu un anumit procent.

Actualmente această normă este stabilită doar pentru asistentele medicale-șefe din instituțiile medicale cu mai mult de 500 de paturi.

Această propunere a fost înaintată de Asociația de Nursing din Republica Moldova.

5. Plata suplimentului pentru realizarea indicatorilor de performanță și a suplimentului pentru munca de noapte pentru medicii rezidenți.

Aceasta ar reprezenta o pârghie pentru menținerea tinerilor de a continua studiile de rezidențiat în țară. Aceste plăți la salariul de funcție al medicilor și farmaciștilor rezidenți pot fi implementate etapizat. De exemplu în primă etapă se pot stabili aceste plăți suplimentare începând cu anul II de rezidențiat, iar în anii următori se pot extinde aceste facilități.

6. Reincluderea plății premiului pentru rezultatele activității curente, similar cu prevederea din sistemul de salarizare pentru sectorul bugetar.

Revendicarea nr. 5:

Elaborarea normelor de muncă și de timp  pentru cadrele medicale și ajustarea normativelor de personal (în funcție de standardele medicale actuale și de structura, profilul și necesitățile prestatorilor de servicii medicale) pentru toate categoriile de lucrători din unitățile medicale.

În sectorul sănătății nu au fost elaborate și aprobate de către Guvern normele-tip de muncă, conform prevederilor Regulamentului privind modul de organizare a normării muncii în ramurile economiei naționale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 98/2013. Astfel, este oportun de a analiza acest aspect în cadrul comisiei ramurale de dialog social și de a elabora normele de muncă și de timp pentru lucrătorii medicali și, totodată, de a evalua și ajusta normativele de personal existente, de comun cu alte părți competente (cum ar fi reprezentanți ai Comisiilor de specialitate, reprezentanți ai Agenției Naționale pentru Sănătate Publică etc.), precum și cu implicarea unor parteneri sau structuri internaționale (studii, finanțare etc.)

Colectivele de salariați din cadrul instituțiilor medicale care abordează necesitatea ajustării ordinelor Ministerului Sănătății nr.100/2008 ”Cu privire la Normativele de personal”, nr. 95/2012 ”Cu privire la normativele de personal în instituțiile medico-sanitare publice spitalicești” și nr. 695/2010 ”Cu privire la asistența medicală primară din Republica Moldova”.

Totodată, am fost sesizați de mai mulți medici de familie și medici specialiști că este necesar de a ajusta mărimea volumului de timp stabilit pentru realizarea unei consultații per pacient, reieșind din specialitatea medicală.

Revendicarea nr. 6:

Revizuirea formulei de calcul a transferurilor de la bugetul de stat către Fondurile Asigurării Obligatorii de Asistență Medicală pentru categoriile de persoane neangajate asigurate de Guvern.

Solicităm repetat Guvernului să majoreze transferurile de la bugetul de stat în Fondurile gestionate de Compania Națională de Asigurări în Medicină, pentru asigurarea categoriilor de persoane neangajate, pornind de la numărul persoanelor neangajate (în condițiile în care persoanele asigurate de Guvern constituie ponderea majoritară – peste 60% din numărul total de persoane asigurate în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală) și cuantumul primei de asigurare obligatorie de asistență medicală stabilită în mărime fixă.

Reiterăm argumentul invocat în ultimii ani că cei mai mulți din aceste categorii sunt persoane care au nevoie cel mai des de asistență medicală (copiii, pensionarii, gravidele și persoanele cu dizabilități).

Totodată, propunem modificarea art.9 din Legea nr.1593/2002 cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală, astfel încât suma transferurilor de la bugetul de stat să se calculeze prin înmulțirea numărului persoanelor neangajate pentru care Guvernul are calitatea de asigurator (la data de 31 decembrie a anului precedent anului de gestiune) și prima de asigurare obligatorie de asistență medicală calculată în sumă fixă, dar nu prin indexarea cu Indicele prețului de consum pentru anul precedent a volumului transferurilor de la bugetul de stat în FAOAM pentru anul precedent.

Menționăm că aceasta ar avea drept impact creșterea graduală a cheltuielilor publice pentru sănătate, obiectiv prevăzut în Strategia națională de sănătate „Sănătatea 2030”.

Revendicarea nr. 7:

Revizuirea și ajustarea categoriilor de persoane fizice care sunt obligate să achite prima de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă fixă și care beneficiază de reduceri la costul primei.

În scopul asigurării unui mecanism nediscriminatoriu și echitabil față de salariați (care achită prima sub formă de contribuție procentuală la toate veniturile salariale), dar și față de persoanele fizice care achită prima de asigurare în formă de sumă fixă, este necesar de a revedea și ajusta categoriile de persoane fizice care beneficiază de reduceri considerabile la costul real al primei stabilit în mărime fixă.

Nu susținem păstrarea reducerilor de la primă pentru persoanele fizice neangajate – plătitori ai primelor în sumă fixă care se asigură în mod individual, întrucât aceste reduceri nu și-au atins rezultatul scontat de a motiva cetățenii să se asigure în mod individual, numărul acestora rămânând la nivelul anilor anteriori.

 Experiența anilor anteriori arată că peste 97% dintre persoanele care se asigură în mod individual beneficiază de reduceri considerabile, dacă achită prima până la data de 31 martie a anului, reducerile constituind (în ultimii doi ani) 92%, 87,2%, 84% și respectiv 68%  de la prima stabilită în mărime de 12636 de lei.

              Totodată aceste reduceri reprezintă un tratament discriminatoriu din punct de vedere financiar față de persoanele angajate, subminând prin aceasta principiul de achitabilitate în protecția populației țării. O scurtă analiză a acestor valori reprezintă de facto un argument important în cele descrise mai sus (situația din 2024):

              – cei care au achitat prima în mărime de 1014 lei (proprietarii de terenuri cu destinație agricolă, indiferent de faptul dacă au dat sau nu aceste terenuri în arendă sau folosință pe bază de contract care achită prima fixă în termen de până la data de 31 martie a anului) au achitat de 14,6 ori mai puțin decât suma pe care o va achita în mediu în anul curent o persoană angajată;

              – cei care au achiziționat prima cu 1622 lei (persoanele fizice care desfășoară activități independente în domeniul comerțului cu amănuntul care achită prima fixă în termen de până la data de 31 martie a anului) au achitat de 9,1 ori mai puțin decât suma pe care o va achita în mediu în acest an o persoană angajată;

              – cei care au cumpărat prima cu 2028 lei (fondatorii de întreprinderi individuale,  titularii de patentă de întreprinzător ș.a. care achită prima fixă în termen de până la data de 31 martie a anului) au achitat de 7,3 ori mai puțin decât suma pe care o va achita în mediu în anul 2024 o persoană angajată;

              – cei care au achiziționat prima cu 4065 lei (mediatorii, notarii, avocații, executorii judecătorești, experții judiciari care activează în cadrul unui birou de expertiză judiciară, interpreții, traducătorii şi administratorii autorizați, indiferent de forma juridică de organizare a activității care achită prima fixă în termen de până la data de 31 martie a anului) au achitat de 3,6 ori mai puțin decât suma pe care o va achita în mediu o persoană angajată în anul curent.

Revendicarea nr. 8:  

Includerea în stagiul de cotizare necesar pentru stabilirea pensiei anticipate pentru carieră lungă a perioadei de rezidențiat al medicilor (perioada de internatură, secundariat clinic și rezidențiat) în învățământul postuniversitar obligatoriu.

Perioada de internatură reprezintă o perioadă contributivă, care, în temeiul art.5 alin.(1) al Legii nr.156/1998, este eligibilă de a fi inclusă în stagiul de cotizare deoarece pentru această perioadă asigurații (medicii-interni) au achitat contribuții de asigurări sociale de stat, cu atât mai mult că aceasta se confirmă prin documente doveditoare cum ar fi certificatul de salariu de la instituția în care s-a efectuat internatura. Or, art.5 alin.(1) din Legea privind sistemul public de pensii nr.156/1998 prevede expres că în sistemul public, stagiul de cotizare însumează toate perioadele contributive.

Subsidiar, începând cu 11 octombrie 2013, medicii rezidenți care urmează studiile de rezidențiat și sunt antrenați în acordarea asistenței medicale sunt remunerați cu salarii lunare. Respectiv, la salariile medicilor rezidenți se percep și se calculează atât impozitul pe venit, prima de asigurare obligatorie de asistență medicală, cât și contribuțiile de asigurări sociale.

Cu toate acestea, art.5 alin.(2) lit.e) din Legea nr.156/1998 și pct.61 subpct.6) din Hotărârea Guvernului nr.165/2017 atribuie expres perioada de rezidențiat și internatură în categoria perioadelor necontributive ale asiguratului asimilate stagiului de cotizare.

Or, art.5 alin.(1) din Legea privind sistemul public de pensii nr.165/2017  prevede expres că în sistemul public, stagiul de cotizare însumează toate perioadele contributive, respectiv, perioada de internatură și rezidențiat reprezintă perioade contributive, care, în temeiul art.5 alin.(1) al Legii nr.165/2017, sunt eligibile de a fi  incluse în stagiul de cotizare având în vedere că pentru perioadele menționate asigurații au achitat contribuții de asigurări sociale de stat.

Varianta în vigoare legii nr.156/1998 (art.5. alin. (2) litera e)) și a Hotărârii Guvernului  nr.165/2017 (pct. 61 subpunctului 6)) lezează drepturile medicilor de a beneficia de pensie anticipată pentru carieră lungă, prin neincluderea perioadei de internatură și rezidențiat – perioade în care s-au reținut contribuții de asigurări sociale – în stagiul de cotizare necesar acordării pensiei pentru carieră lungă, încălcând astfel  principiul contributivității definit în art.3 al Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr.489/1999, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.

Revendicarea nr. 9: 

Implementarea unor acțiuni menite să protejeze cadrele medicale de sindromul burnout și promovarea monitorizării în cadrul instituțiilor medicale a fenomenului „epuizării profesionale”  întru protejarea acestora.

Cadrele medicale, în special medicii sunt expuse la un nivel crescut de stres de-a lungul carierei profesionale și sunt predispuși să sufere de sindromul „epuizării profesionale”. În timpul pandemiei lucrătorii din unitățile medicale au fost expuși la un nivel crescut de stres în activitatea profesională, fapt ce i-a făcut susceptibili să sufere de acest sindrom.

Sindromul burnout are consecințe nefaste nu doar asupra salariaților, dar și asupra pacienților și asupra sistemului medical în general. Or, în consecință a acestui sindrom cadrele medicale se confruntă cu riscul de a lua decizi eronate pentru pacienți, atitudine ostilă față de pacienți, relații dificile cu colegii și apariția unor conflicte la locul de muncă.

Studiile arată că prevalența depresiei și a sindromului burnout este mai mare în rândul lucrătorilor medicali, decât în populația generală. Paradoxal este că cei mai predispuși la acest sindrom sunt medicii rezidenți și medicii specialiști la început de carieră.

Federația Sindicală „Sănătatea” din Moldova intervine către autoritățile competente despre necesitatea monitorizării fenomenului epuizării și arderii profesionale în cadrul instituțiilor medicale, respectiv de a întreprinde anumite acțiuni în acest sens: instituirea în cadrul instituțiilor medicale a unor posturi de psihologi/medici specialiști pe medicina muncii/alți specialiști care să consilieze și să susțină angajații aflați în astfel de situații.