După ce la începutul săptămânii curente v-am relatat că Republică Moldova a avansat cu o treaptă în Clasamentul Human Capital Index 2017, realizat de către World Economic Forum, tot această organizație internatională a făcut public recent un Raport al Competitivității Globale,  din care rezultă că RM  a înregistrat cea mai înaltă performanță dintre țările din Euroasia la acest capitol. La concret, a urcat de pe poziția 100 pe locul 89 în clasamentul alcătuit din 137 de state din lume.

În opinia lui Sergiu Sainciuc, vicepreședinte al CNSM, faptul că Republica Moldova a urcat 11 poziții în Clasamentul Competitivității Globale 2017-2018, este un lucru benefic. Or, cum se constată în Raportul Forumului Economic Mondial, anul acesta, țara noastră a făcut cel mai înalt salt din spațiul euroasiatic. Deci, este un semnal încurajator că ar trebui să ne așteptăm la creștere economică sustenabilă, la o sporire însemnată a investițiilor în economia națională.

Totodată, remarcă dumnealui, în acest raport se vorbește și despre impedimentele care împiedică atragerea investițiilor și dezvoltarea businessului autohton. Cele mai serioase impedimente țin de corupție, instabilitatea politică, accesul la informație, birocrație, infrastructură, accesul la credite, taxele, inflația, calitatea forței de muncă, care reprezintă un factor important pentru dezvoltarea businessului.

Totuși, Sergiu Sainciuc a ținut să ne încurajeze că impedimentul ce vizează legislația muncii care reglementează raporturile de muncă, se află pe treapta 11 din ”topul” celor 16 bariere ce frânează dezvoltarea economiei țării, mediului de afaceri. De unde se poate trage concluzia că la momentul de față legislația muncii nu reprezintă cel mai mare obstacol în ce privește atragerea investițiilor sau extinderea afacerilor în RM.

În această ordine de idei, a precizat vicepreședintele CNSM, trebuie de menționat că Codul Muncii al RM  a fost pus în aplicare la 1octombrie 2003 și, în opinia sindicatelor, asigură un echilibru între drepturile și garanțiile salariaților, precum și a angajatorilor. Însă, avându-se în vedere că raporturile de muncă se află într-o perpetuă evoluție, după cum și e firesc, legislația muncii este ajustată. De aceea, ar fi de spus că până în prezent, adică, în decurs de 14 de ani, au fost adoptate aproape 30 de legi, câte 2-3 anual, prin intermediul cărora s-au modificat mai multe articole din Codul Muncii.

Toate aceste amendamente ale legislației muncii au fost realizate grație unui consens larg între Guvern, patronate și sindicate, la care s-a ajuns datoriită compromisului manifestat de fiecare din cele 3 părți implicate în procesul de consultări și negocieri colective.

De aceea, intenția de a elabora un nou Cod al Muncii, insistă Sergiu Sainciuc, care să ofere mai multe pârghii angajatorilor pe seama diminuării drepturilor și garanțiilor salariaților, în viziunea sindicaliștilor, nu este una corectă. Fiindcă, chiar dacă raporturile de muncă ar fi liberalizate la maximum, aceasta nu va conduce imediat la creșterea fluxului de investiții, sau la majorarea bruscă, puternică a lefurilor. Este evident, spune dumnealui, că trebuie să ne concentrăm pe eliminarea celorlalte impedimente care împiedică dezvoltarea businessului sau pe diminuarea impactului negativ al acestora. În paralel, s-ar putea purcede și la amendarea cadrului legal existent, prin modificarea continuă a legislației muncii, dar nicicum prin elaborarea unui nou Cod al Muncii al RM.

Departamentul mass-media și relații internaționale al CNSM